Nina s-a trezit

Nina s-a trezit de dimineata singura. El era plecat de doua zile din oras. Simtea ca totul s-a terminat in ea tocmai pentru ca visase frumos in noaptea aceea, lucruri din copilarie cu adieri de primavara. Cand a deschis ochii si-a amintit viata si a picat in negura realitatii, pictata atat de frumos la suprafata. Peretii se apropiau, patul incepuse sa o stranga in el, tavanul o apasa pe piept iar lumina diminetii o batjocorea. Negura diminetii o cuprindea din spate lasand-o prada disperarii. Ar fi vrut sa tipe dar nu mai avea putere. Era prinsa ca intr-o menghina in acel pat frumos aranjat cu asternuturi parfumate. Camasa de noapte se infasura in jurul ei incercand sa o sugrume. Abia mai respira cand a realizat ca asta e viata ei. E prinsa in capcana. Nici nu si-a dat seama cand s-au intamplat toate astea, cand a fost legata, siluita si inchisa undeva, in grota asta adanca in care respira, traieste, imbatraneste si zambeste fals de atata vreme. Panica de a mai fi in viata o coplesea. Simtea cum devine mai mica, mai insignifianta, cum se inneaca si cade in acelasi timp. Mainile ii zvacneau si nu mai erau ale ei. Se simtea undeva departe de corpul ala de papusa pe care vroia sa il abadoneze, sa il arunce undeva intr-un canal, iar ea sa o ia de la capat curata si inocenta.

Plansul a fost singura ei eliberare atunci. Mai intai, incet, cate o lacrima din marginea ochiului de pe fatza inmarmurita. Apoi mai multe, mai grele, mai calde, izvorand de mai departe, din adancul ei. Pana cand a ajuns la disperare, la nebunie, la un urlet in deznadejdea unei dimineti pustii de viata. Asta era ea, singura si pustiita, intr-o lume facuta din hartie colorata.

Inima ii batea nebuneste iar tamplele ii pulsau. In spatele capului avea un ciocan ce ii batea ritmul pierzaniei. Cearsaful proaspat calcat era ud iar parul ei intotdeauna impecabil era ciufulit. Mainile i se miscau acum in reluare, dupa ce un pic mai inainte o stransesera si incercasera sa o rupa, sa o zgarie, sa o termine. Incet si-a pus mana la gura si a realizat ca are fata umflata si tumefiata. Din oglinda o privea o faptura nebuna cu ochii pustii si cu cearcane de ura. Gura i se strambase intr-un mod ingrozitor, pielea ii era vanata si suvite de par, atent studiate alta data, ii erau lipite de fata. Nu era ea aceea, nu era ea in oglinda, era un vis urat din care nu putea iesi. Nu mai avea nimic, pana si pe ea se pierdu-se undeva pe un drum. Toata furia si ura a coborat in maini si a aruncat cu ele in caricatura ei din oglinda. A spart-o si  a reusit sa se trezeasca.

Era singura. Era plina de sange. Era treaza. Era vie. Respira adanc. O dureau toate. Era libera. Era acolo acum. Si-a adus aminte de ea.

Nina s-a trezit din visul vietii ei. Nina a rupt peretii de hartie colorata a visului si a inceput in sfarsit sa respire. Nina s-a nascut a doua oara.

Read Full Post »