Si asa imi vine si ma apuca un dor de duca. Asta a ramas la fel. Dorul asta de a pleca undeva departe, in alta lume, in alt timp,in alta viata. Nu am motive, nu sunt trista, nu ma plang, doar ca vreau sa plec. De ce ? Nu stiu.
Ziceam de curand cuiva de dorul meu de duca. Si imi zicea ca ma apuca din cauza regretelor. Si m-am gandit, m-am tot gandit sa ma fi pocait eu? Nu cred. Am evaluat tot, bune si rele, dulci si amare si nu am ramas cu nici unul. Cainta nu se lipeste de mine. Daca as lua totul de la capat in viata asta nu as schimba mai nimic. As infrumuseta un pic despartirile, as romanta cu o idee greselile, as plimba mai mult iubirile. Dar nu as schimba nici o decizie pe care am luat-o. Probabil ca te uiti chioras acum la ceea ce am scris, pentru ca pe tine cred ca te-am ranit. Dar daca nu as fi facut-o nu ai mai fi acum acolo unde esti si nici eu nu as mai fi cine sunt. Asa ca nu regret nimic, nici durerile, nici lacrimile, nu mi-as abandona nici o cicatrice, nu as alunga nici o fantoma. Sunt ceea ce sunt, caderile, arsurile, sangerarile, zambetele, viata toata, a facut asta din mine si nu am nici o remuscare. Nu imi pare rau de nimic. Totul e al meu, eu sunt toate astea adunate la un loc amestecate un cateva raze de soare, apa de mare si nisip.
In ultimii ani, nu m-am schimbat, doar am mai adaugat cateva esente, cateva riduri, cateva umbre si un cearcan. Sunt acelasi om de acum multi ani, dar cu alta fata si cu mai putin timp. Cum as putea sa ma regret pe mine? Cum as putea sa ma reneg? Nu am sa fac asta niciodata. Din acest motiv am fost acuzata de mandrie sau de orgoliu incontrolabil. Dar nu e asa, stiu cand gresesc, imi asum acest lucru, imi cer scuze, dar nu am remuscari. Cred ca pana la urma imi lipseste asta doar pentru ca mereu am facut ceea ce am simtit atunci, am facut ceea ce am vrut, am incercat sa ating visul, absolutul. Nu a fost mereu bine, dar cel putin pot dormi linistita.
Imi aduc aminte de o zi e vara in baragan cand vorbeam de una si de alta. Ne intrebam cum ar fi daca ar fi ce ar trebui sa fie. Mai ales ne intrebam cum e cand e? Nu stiu daca iti mai aduci aminte, dar eu imi aduc. Ce zile frumoase erau atunci. Ma intrebai care e scopul meu? Care e tinta mea? Ce imi doresc? Atunci nu stiam sa iti raspund, nici acum nu stiu. Nu am nici un scop, nu am nici o dorinta arzatoare, nu ma mana nimic de la spate, poate de asta mereu am plutit pe langa ceilalti. Nu imi doresc ceea ce isi doresc ceilalti. Viata mea e plina de lucruri mici si placute. Pe astea mi le doresc, nu am nevoie de realizari in cariera, nu am nevoie de carute de bani, nu am nevoie nici macar de urmasi, nu imi doresc compania cuiva. Imi sunt autosuficienta, cu cartile, muzica si diminetile mele tarzii. As putea sa spun ca imi doresc liniste, dar pe asta o am de multa vreme. Asa ca nu imi mai doresc nimic. Am facut pana acum tot ce am dorit si am profitat de fiecare oportunitate pe care mi-a oferit-o viata. Daca totul s-ar termina acum nu ar fi nici o problema. M-am impacat cu mine acum multa vreme. Am facut un pact cu mine si am iesit invingatoare. Am avut tot ce am putut avea.
Unii imi spun ca vorbesc ca un om batran, ca un invins, tu nu ai sa spui asta. Tu ai sa intelegi. Sunt aceeasi adolescenta pe care ai cunoscut-o in acea seara de pasti. Si gandesc la fel ca ea, doar ca am in plus un cearcan. Visez la fel de mult si zambesc poate mai des.
Ti-am scris multe scrisori, asa cum faceam si atunci. Ti-am impartasit toate gandurile si visele. Nu ti le-am trimis, nici nu stiu unde. Daca ne-am regasi acum nu as sti ce sa iti spun. As ramane muta si mi-as dori ca tu sa stii tot. De fapt tu stii tot. Avem aceeasi compozitie. Doar ca eu prefer sticla mica cu esente tari, tu preferi sticla mai mare cu esente un pic mai diluate. De asta acum nu mai suntem impreuna. Ardem diferit dar simtim la fel.
Mai trimit si scrisoarea asta in eter, pentru tine, impreuna cu un vis frumos.
roiam cu mine si numai cu mine. Vroiam sa stam la adapostul valurilor pe nisipul aspru si sa fim doar noi. Sa uitam de toti ceilalti sa le parasim de toate. Visez cateodata si acum cum ar fi fost daca …ar fi fost. Am fi plecat cu ocazia de acasa cu bagajele in spate. Ne-ar fi luat repede un om batran intelept cu nevasta lui si ne-ar fi asezat pe bancheta din spatele masinii. Eu in dreapta, tu in stanga dar tinandu-ne in brate. Ne-ar fi intrebat cati ani avem si ar fi ras de noi cand le spuneam ca suntem in liceu si mergem la mare cu cortul pe o plaja uitata de oameni ca sa fim doar noi si marea. Ne-am fi sarutat cu sfiala si ne-am fi inrosit cand ii vedeam ca ne-au observat ce facem. Ne-ar fi spus ca sumtem frumosi si tineri cum erau si ei o data cand fugeau la mare sa se spovedeasca de lume. In rest ar fi fost liniste iar aerul vesel ne-ar fi purtat spre mare. Batranii, ce se duceau in vizita la copii lor mari deja, ne-ar fi dus cateva ore cu masina si ne-ar fi lasat in miezul zilei langa Cernavoda. Ne-ar fi urat sa ne iubim si sa nu uitam sa visam. La Cernavoda cu siguranta ar fi oprit un sofer de tir ce se plictisea. Ne-ar fi invitat sa ne urcam langa el in cabina si ar fi inceput sa ne povesteasca aventurile lui. Ne-ar fi servit cu tigari pentru se citea in ochii nostrii ca nu avem bani si ca oricum nu conteaza cand avem cel mai pret lucru cu noi iubirea. Ne-ar fi povestit cum si el a iubit o data o fata in tinerete dar nu au putut fi impreuna, nu au lasat-o parintii ei pentru ca el nu era decat un sofer. A vrut sa o fure atunci sa plece amandoi in lume sa isi ia viata de la capat in alta parte unde el ar fi avut curse cateva zile pe luna iar ea l-ar fi asteptat acasa credincioasa si l-ar fi iubit cum numai ea stia sa o faca. Ar fi trait cu bani putini si poate ca ar fi fost nevoie sa munceasca si ea ca sa isi permita sa isi plateasca darile. Vroiau sa aiba 3 copii blonzi la fel ca ea pe care sa ii invete sa iubeasca viata si soarele care ar fi crescut repede mari. Ne-ar fi spus ca s-a intalnit de curand cu ea si ca era trista desi avea copii mari si realizati, desi are un sot care ii ofera tot ce vrea. Era trista pentru ca desi a avut o viata buna si comoda nu a fost niciodata fericita, nu a mai iubit niciodata si nu a mai visat ca astepta la geam sa ii vina sotul sa o sarute si pe ea si pe copiii. Si soferul nostru era trist, mai ca i se intrezarea o lacrima la coltul ochiului. Totusi e bucuros ca a cunoscut multi oameni, a vazut toata lumea, dar o alta Aneta ca a lui nu a mai gasit. Era fericit pentru ca ne spunea el, macar a cunoscut-o, macar a sarutat-o. Ne-ar fi sfatuit sa nu ne pierdem printre oameni, ca daca tot ne-am intalnit si ne iubim sa ramanem asa si sa trecem peste prejudecati si peste ura lumii ca ceea ce conteaza se intampla in casa nu afara. Ne-a lasat chiar in Vama pentru ca el avea cursa in afara tarii. Ne-ar fi urat distractie placuta, copii frumosi, ne-ar fi oferit chiar si pachetul lui inceput de tigari ca sa ne amintim de el si de Aneta lui. Era deja pe inserate cand am fi ajuns soarele se stingea usor iar luna se aranja ca sa iasa din mare si sa ne ureze bun venit. Vama nu ar fi fost plina cum este astazi, ar fi fost aproape pustie doar cu cateva baruri deschise care nu ar fi avut muzica tare ci linistita ca pentru oameni ce fug din calea civilizatiei si vin aici ca sa piarda in nisip si in valurile molcome pe care le asculti noaptea in cort. Am fi cautat un loc mai retras pentru cort si ne-am fi instalat linistiti la umbra stelelor ce incepeau sa arda pe cer. M-ai fi invitat sa intru in hotelul de un milion de stele si mi-ai fi spus ca noi nu vom fi ca Gelu si Aneta. Noi nu ne vom desparti niciodata oricat de greu ne-ar fi. Ar fi fost o vacanta linistita am fi stat toata ziua pe plaja jucandu-ne in apa si sarutandu-ne pe nisip, am fi dormit imbratisati pe nisipul cald ziua si rece noaptea. Ne-am fi spalat in mare si ne-am fi imbracat in nisip, am fi oprit timpul, aruncandu-i orele in apa calda. Ne-am fi tinut mereu de mana, mereu am fi fost lipiti, iar ceilalti de pe plaja ne-ar fi privit cu invidie pentru cat de mult ne iubim, iar unii dintre ei mai batrani ne-ar fi zambit ingaduitor, pentru ca le aminteam de ei cand erau tineri atunci cand ne vedeau. Ai fi zis ca ne-am hotarat sa devenim o singura persoana, ai fi zis ca nu ne vom desparti niciodata. Iar in lumina lunii, la marginea stelelor i-am fi promis marii ca mereu vom fi asa tineri si indragostiti. Pana si soarele ar fi tinut cu noi si nu ne-ar fi ars ci ne-ar fi mangaiat cu razele lui lasandu-ne sa fim frumosi. Iar vantul ne-ar fi imbratisat pe amandoi ducandu-ne departe de viata, intr-o lume facuta doar din culori si din stele. Cuvintele dintre noi ar fi fost de prisos pentru ca stiam amandoi, ne vorbeam cu sufletele si ne pastram gurile doar pentru sarutari sub cerul ba incredibil de albastru, ba negru ca smoala cu milioane de sparturi in el. Am fi baut o bere doua, trei si am fi mancat parizer de alimentara. Ne-am fi identificat cu apele cele mai adanci si am fi uitat tot. Dupa un timp am fi plecat acasa si am fi ramas asa mereu pentru ca deja omorasem timpul in ziua aceea pe plaja cand nu mai puteam nici macar sa respiram de atata iubire.
Daydie's Blog 