Am deschis azi noapte geamul pentru a fuma o tigara si m-a izbit un cer complet galben. Mi-a adus aminte de Plumbul lui Bacovia si de singuratatea si tristetea lui. Asa un cer complet galben nu am vazut niciodata. Era ceata si miez de noapte si lipsea cu desavarsire luna. A fost … cer de ninsoare, dar fara zapada, cer de nebunie, dar fara extremele acesteia, cer de singuratate, care nu se putea lipsi de ea, cer de Noiembrie. Mi-a placut acest cer complet galben in Bucuresti, semana un pic cu ceea ce ar putea fi orasul daca ar reusi sa fie oras si nu un haos. Nu sunt mai trista sau mai singura acum ca alta data, dar cerul complet galben m-a dat peste cap. Oare cati au mai visat ca mine in miez de noapte privind un cer galben? Nu stiu si nu o sa o aflu niciodata, fiintele se ascund de ceilalti, iar cerul, acum galben, ne supravegheaza. Oare cerul acesta galben era si la marea mea? Oare ea cum arata iesind din el? Si ea tot galbena? Si ma intreb cum ar fi daca ar fi ? Ce sa fie ? Totul si nimic in acelasi timp.
O sa vina iarna, mi-as dori sa ne ninga, sa redevin copil si sa ma joc toata ziua in zapada si dupa sa ma culc langa soba. O sa vina iarna, mi-as dori sa ninga, sa redevin adolescent si sa plimb in miez de noapte prin parcul pustiu cu carari neumblate si copaci albi. O sa vina iarna, mi-as dori sa ninga, sa uit de toate zilele mele si sa ma bucur de iernile ce le mai am in sac. O sa vin iarna, Bucurestiul o sa se tranforme in mocirla, autobuzele vor circula greu, iar animalele vagaboante vor tremura pe sub balcoane cersind ceva de mancare.
O sa vina iarna iar eu sper sa mai revad acest cer complet galben de plumb.
Daydie's Blog 